Ceața care ne-a unit

O dimineață de decembrie ca oricare altă, atâta doar că învăluită în ceață. Oameni lovindu-se unul de altul, prelingându-se că orbii pe trotuare, ținându-se de garduri. Mașinile scurgandu-se alene pe șoselele abrupte ale orașului, cu farurile aprinse și inutile. Căci ceața e atât de deasă încât de-abia se întrezărește ceva de la 15 centimetri distanță. Liniștea străzii e întreruptă doar de câte-un claxon iritat sau de chiotele copiilor, singurii încântați de întreagă situație.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s